Desktopurile virtuale sunt spații de lucru separate pe același calculator. Fiecare are propriul set de ferestre deschise, iar tu treci de la unul la altul fără să închizi nimic. Practic, e ca și cum ai avea mai multe birouri, dar un singur monitor: pe unul ții e-mailul și mesageria, pe altul documentul la care lucrezi, pe al treilea cercetarea din browser.
Funcția există de ani buni în Windows, în macOS și în majoritatea distribuțiilor Linux, dar o folosesc puțini. Dacă te trezești cu zece ferestre suprapuse și cauți mereu cea potrivită, merită să încerci.
La ce ajută concret
Beneficiul principal este ordinea mentală. Când un proiect are propriul desktop, nu te mai distrage restul ferestrelor. Alte situații în care ajută:
- separi munca de activitățile personale, ca să nu vezi mesajele private în mijlocul unei sarcini;
- ții un desktop pentru ședințele video, cu aplicația deschisă și notițele alături;
- lucrezi pe mai multe proiecte, fiecare cu documentele și paginile lui;
- ai un spațiu pentru programele care rulează în fundal, dar pe care vrei să le ai la îndemână.
Dacă folosești deja două monitoare, desktopurile virtuale se adaugă peste ele și îți dau și mai mult spațiu; vezi Lucrul cu două monitoare: configurare și organizare pentru configurare.
Cum le folosești în Windows
În Windows, apasă tasta Windows împreună cu Tab pentru a deschide vederea sarcinilor. Acolo găsești opțiunea pentru un desktop nou. Alte combinații utile, valabile în versiunile moderne:
| Acțiune | Scurtătură |
|---|---|
| Desktop nou | Windows + Ctrl + D |
| Treci la desktopul următor | Windows + Ctrl + săgeată dreapta |
| Treci la cel anterior | Windows + Ctrl + săgeată stânga |
| Închide desktopul curent | Windows + Ctrl + F4 |
Poți muta o fereastră pe alt desktop prin tragerea ei în vederea sarcinilor. Dacă închizi un desktop, ferestrele lui nu dispar, ci se mută pe cel vecin. Unele versiuni permit și denumirea desktopurilor sau alegerea unui fundal diferit pentru fiecare, ceea ce face recunoașterea mai ușoară.
Cum le folosești în macOS
Pe un Mac, desktopurile se numesc Spaces. Deschizi Mission Control cu o tastă dedicată sau cu un gest cu trei sau patru degete pe trackpad, iar în partea de sus apare bara cu spațiile. Un plus în colț adaugă un spațiu nou. Treci între ele cu un glisare orizontală cu mai multe degete sau cu combinația Ctrl și săgeată.
Un aspect specific este că aplicațiile pot fi atribuite unui anumit spațiu, astfel încât se deschid mereu în același loc. Dacă tocmai ai trecut de pe Windows, găsești mai multe diferențe de obișnuință în macOS pentru cei care vin de pe Windows: diferențele.
Pe Linux
Majoritatea mediilor grafice de pe Linux au spații de lucru, adesea configurate din start în număr fix. Poți alege cum navighezi între ele și ce scurtături folosești, iar pentru primii pași în acest sistem vezi Linux pentru începători: ce distribuție alegi și de ce.
Cum le organizezi ca să nu te încurci
Un sistem simplu merge mai bine decât unul complicat. Câteva idei:
- Stabilește un număr mic de desktopuri, de regulă trei sau patru.
- Dă fiecăruia un rol clar: comunicare, lucru concentrat, cercetare, timp liber.
- Păstrează mereu același aplicații pe același desktop, ca să le găsești din reflex.
- Folosește scurtăturile de tastatură în loc de mouse. Mai multe găsești în Scurtăturile de tastatură care economisesc timp zilnic.
- Închide desktopurile pe care nu le mai folosești, ca să nu se acumuleze.
Împreună cu fereastra împărțită
Poți combina desktopurile cu aranjarea ferestrelor una lângă alta. De pildă, pe desktopul de scris ții documentul în stânga și sursele în dreapta. În felul acesta, nu mai comuți continuu între ferestre.
Limite și capcane
Desktopurile virtuale nu rezolvă haosul din fișiere, ci doar cel de pe ecran. Dacă ai probleme cu găsirea documentelor, vezi Organizarea fișierelor și folderelor: un sistem simplu. Mai mult, prea multe desktopuri creează confuzie: ajungi să cauți o aplicație prin cinci spații diferite.
Un alt aspect este consumul de resurse. Ferestrele rămân deschise și pe desktopurile neutilizate, deci memoria este folosită în continuare. Dacă sistemul tău este mai slab, închide programele pe care nu le folosești. Dacă observi că totul încetinește, verifică Memoria RAM: câtă îți trebuie și ce înseamnă frecvența. Pe de altă parte, unele aplicații se comportă ciudat când sunt mutate între spații, iar ferestrele de dialog pot apărea pe alt desktop decât cel așteptat.
Ce merită reținut despre desktopurile virtuale
- Sunt mai multe spații de lucru pe același monitor, fiecare cu ferestrele lui.
- Ajută la separarea proiectelor, a muncii de timpul liber și a ședințelor.
- Windows și macOS le au integrate, iar Linux le oferă în majoritatea mediilor grafice.
- Un număr mic de desktopuri, cu roluri clare, funcționează cel mai bine.
- Nu înlocuiesc organizarea fișierelor și nu reduc consumul de memorie.
Întrebări frecvente
Pierd ce am deschis dacă repornesc calculatorul?
La repornire, ferestrele se închid ca de obicei. Unele aplicații își restaurează sesiunea, dar aranjarea pe desktopuri nu este mereu păstrată.
Pot avea fundaluri diferite pe fiecare desktop?
În anumite versiuni de Windows și în macOS, da. Un fundal diferit te ajută să recunoști rapid unde ești.
Câte desktopuri virtuale pot crea?
Sistemele permit un număr mare, dar în practică trei sau patru sunt suficiente. Mai multe duc la pierderea ferestrelor.
Încetinesc desktopurile virtuale calculatorul?
Nu direct. Ferestrele deschise consumă însă memorie, indiferent pe ce desktop se află. Închide aplicațiile pe care nu le folosești.
Merită dacă am deja două monitoare?
Poate, dacă lucrezi pe mai multe proiecte. Două monitoare măresc spațiul vizual, iar desktopurile îl împart pe context. Cele două se completează.
